Descoperită în clasa a VI-a, de profesorul Mirel Seişanu, actualmente şi inspector şcolar de educaţie fizică şi sport, Paula Todoran a cunoscut destul de repede gustul succesului. Prima competiţie importantă din carieră a fost Campionatul European de atletism, rezervat juniorilor I. Deşi sportiva era considerată la acea vreme doar junioară II, fiind clasa a IX-a, talentul de care a dat dovadă încă de la primele antrenamente i-au determinat pe cei din Federaţia Română de Atletism să o „arunce” în cursa de junioare I.
Accidentările cu care s-a confruntat sportiva în ultima perioadă i-au determinat pe mulţi să afirme că sportiva va pune punct în acest an carierei şi se va axa doar pe meseriile de antrenor şi profesor. Paula Todoran a infirmat toate zvonurile apărute, spunând că mai are un cuvânt de spus atât în atletismul naţional şi internaţional.
Părinţii au fost de acord să facă sport de performanţă
Reporter: Cum a fost primul tău contact cu acest sport?
Paula Todoran: Atletismul l-am început de la vârsta de 12 ani, în clasa a VI-a, fiind descoperită de domnul Mirel Seişanu, într-o competiţie de cros, organizată la Zalau. A fost prima copetiţie la care am avut curajul să vin din Românaşi şi să mă aliniez la start, neştiind ce-mi poate oferi pe viitor această participare. Mi s-a propus să practic atletismul în mod organizat, lucru pe care nu l-am refuzat, fiind încurajată foarte mult de părinţi şi de profesorul de sport a Şcolii din Romanasi.
Rep.: Ce ţi-ai propus la începutul acestui an şi ce ai realizat până în prezent?
P.T.: În planul meu de pregătire din acest an sunt fixate ca obiective clasarea pe unul din primele trei locuri la Campionatul Naţional de atletism, rezervat seniorilor, în probele de 10.000 metri, semimaraton şi maraton.
În acest an am avut două competiţii la care am participat pentru a-mi verifica pregătirea după o perioadă lungă de acumulari. Este vorba de o cursă de semimaraton, la Lisabona şi una de maraton, la Viena. A doua cursă nu am reuşit să o termin din cauza unei dureri suferite la nivelul tibial al piciorului drept. Voi efectua un stagiu de pregătire la Băile Felix, pentru a mă afla într-o formă cât mai bună şi pentru a putea să-mi îndeplinesc obiectivele propuse.
„Accidentările m-au îndepărtat de competiţiile de top”
Rep.: Anula acesta nu ai mai participat la atâtea competiţii de verificare ca în anii anteriori? Care a fost motivul?
P.T.: Cauza care m-a îndepărtat puţin de competiţiile de top au fost accidentările suferite în timpul pregătiri lor, iar aici aş putea spune să sunt dezamagită puţin că nu am putut să merg pe o linie ascendentă. tocmai de aceea m-am şi îndreptat spre profesorat, gândindu-mă şi la faptul că la un moment dat voi fi nevoită să renunţ la cariera de sportivă.
Nu este nici un motiv de alarmă faptul că abandonezi o cursă sau faptul că te accidentezi. Toate se pot remedia şi rezolva în timp chiar dacă nu atât de repede cum ne dorim. Se întâmplă aceste suferinţe la foarte mulţi sporivi de performanţă, mai ales la nivel de seniorat, unde, după ani de zile de muncă, apare şi uzura, iar riscul de a te accidenta este mai mare.
Rep.: Există voci care spun că odată ce ai devenit profesoară şi antrenoare de atletism la Liceul cu Program Sportiv „Avram Iancu” Zalău ai lăsat pe planul doi cariera de sportiv. Chiar intenţionezi să pui punct acestei cariere sau crezi că mai poţi avea un cuvânt de spus?
Nu am avut de gând nicio clipă să pun punct carierei sportive, ba chiar îmi doresc, în continuare, să rămân în top la probele de fond, cel puţin anul trecut stiţi bine că eu am fost campioană la maraton. Pentru mine, activitatea sportivă este cea mai importantă, iar sportul îl voi preţui mereu. Nu aşez nimic pe locul secund. Toate lucrurile le fac cu o dăruire totală, de aceea se evidenţiază şi reuşita din activitatea profesională. Există riscul să te accidentezi destul de grav şi să te recuperezi greu, în luni de zile sau poate chiar într-un an, dar asta nu înseamnă că daca nu te mai prezinţi în competiţii trebuie să le dea de înţeles oamenilor că nu mai doreşti să continui cariera de sportiv.
„Sportivii trebuie încurajaţi şi susţinuţi din toate punctele de vedere”
Rep.: Atletismul sălăjean este într-un regres cât se poate de vizibil, în special la nivel de seniori. Care este motivul?
P.T.: Sportul, la nivel de seniori, impică un volum de energie şi o cheltuială mult mai mare decât la nivel de juniori, fapt pentru care nu mulţi reuşesc să se autodepăşească şi să reziste la acest nivel de performanţă. Mai poate fi vorba şi de condiţiile sociale şi de recuperare, de care trebuie să dispunem pentru a ajunge la progrese, lucru care nouă ne lipseşte. Tocmai de aceea, în toată ţara se vede lipsa sportivilor seniori la marile competiţii.
Rep.: Ce ar trebui făcut pentru a se reveni la situaţia din anii anteriori, când ne mândream cu atleţi pe podium la aproape toate concursurile naţionale?
P.T.: Promovarea sportului trebuie susţinută şi încurajată mereu. Nu trebuie să ne pierdem nădejdea că nu vor mai fi sportivi la nivel de seniori. Trebuie doar să-i încurajăm şi să-i susţinem din toate punctele de vedere pe sportivii de lângă noi şi pe cei care pot veni din urmă. Încurajarea şi aprecierea eforturilor depuse de sportivi este secretul motivaţional al sportivului.
Rep.: Ce înseamna practic ateltismul şi cât de costisitor este să practici acest sport?
P.T.: Atletismul înseamnă competiţie, dând formă şi valoare performanţei şi care poate fi practicat de atleţi şi atlete de toate vârstele. Atletismul practicat în mod sistematic, ştiinţific şi conştient înseamnă, în primul rând, sănătate.
Cel mai bun rezultat – locul patru la Mondiale
Rep.: Care este cel mai bun rezultat obtinut până în acest moment?
P.T.: Cel mai bun rezultat al carierei mele pot să spun că este cel obţinut la Campionatul Mondial de semimaraton, de la Udine (Italia) unde am înregistrat cel mai bun timp de până acuma şi urmăresc în continuare să-l îmbunătăţesc. Am terminat acea cursă cu timpul de o oră, 12 minute şi 57 de secunte. La acel concurs am participat cu echipa României şi ne-am clasat pe locul patru. De asemenea, la Campionatul European rezervat tineretului, de la Debrecen, am ocupat locul patru în cursa de 10.000 de metri, cu timpul de 33 de minute, 12 secunde şi 58 de sutimi.
La maraton, cursă pe care voi pune accentul de acum înainte, am devenit în 2010 campioană balcanică.
Rep.: S-a întamplat vreodată să fi dezamăgită după un anumit concurs?
P.T.: Nu aş putea spune că am fost dezamăgită. La toate concursurile la care am luat startul am încercat să termin cursa şi chiar să mă autodepăşesc. Au fost însă şi perioade în care, din cauza accidentărilor, nu am putut participa la concursurile la care mi-aş fi dorit sau la unele am luat startul, dar am fost nevoită să abandonez. Sunt însă o persoană cu caracter puternic şi am încredere foarte mare în mine, în ceea ce pot şi ştiu să fac. Reuşitele de până acum atât pe plan sportiv, cât şi profesional mă motivează în continuare. Dacă ar fi să le pun pe tapet să ştiţi că am multe reuşite şi realizări, ceea ce ma face pe deplin fericită. Toate acestea sunt pentru mine un imbold spre marea performanţă.
Rep.: Ai fost aproape de a ajunge la Olimpiada de la Londra. Regreţi că nu ai ajuns acolo? Te gândeşti la cea din 2016?
P.T.: Am participat de multe ori la Campionatul Mondial de semimaraton, cu echipa României şi am fost destul de aproape de a lua startul şi la Jocurile Olimpice de la Londra. Nu renunţ însă la acest vis, care cred că este al oricărui sportiv. Îmi doresc foarte mult să particip la Jocurile Olimpice din Brazilia.
cat ti ai luat pentru articolul asta?